greva… care nu a fost !

poate ca e prima oara ca m-am simtit dezamagita profund, si m-am intrebat retoric, cu regret…

de ce dumnezeu n-am acceptat sa plec de-aici???

• am zis ca AICI e tara in care m-am nascut,
• am zis ca AICI sunt parintii si rudele si prietenii,
• am zis ca AICI e o tara frumoasa,

… si cred ca pe undeva mi se parea o lasitate sa-mi fac valiza si sa plec, asa cum au facut mare parte dintre romanii care valorau ceva!

eram convinsa ca totusi e nevoie si de oameni buni care sa ramana, sa puna osul la treaba, sa devina si tara asta ALTFEL, asa CUM TREBUIE!

ca punand umarul si eu, si tu, si el si ea… vom reusi!

ma gandeam ca de-acum sunt 5… sau 10… 15… 20 de ani de cand nu mai putem sa ne vaitam si sa ne complacem ca suntem unde suntem din cauza regimului comunist sau a lui Ceausescu…     ca sunt o groaza de tineri care vor sti cum sa paseasca inainte ca sa poata ajunge DEPARTE!

da de unde??? “LA PLACINTE INAINTE… LA RAZBOI INAPOI” n-a fost nicicand mai adevarat ca ieri! fie ca au fost sau nu sub presiuni reale, fie ca s-au speriat ca in povestea cu drobul de sare … multi (sper ca, totusi, ar fi prea mult sa spun “majoritatea” !) au dat bir cu fugitii, si-au acceptat soarta fara macar sa-si foloseasca dreptul legal de a protesta!

vorba cuiva… inseamna ca le convine, nu-i asa? daca nici macar nu protestezi, Guvernul ce va intelege?

ceea ce stia deja… dealtfel:  indiferent cat de monstruos vor gresi ei in gestionarea acestei tari, indiferent cat de adanc ne vom scufunda…  oricand pot apela la NOI, la POPOR…   sa mai strangem o gaura de la curea!   sa muncim mai mult si sa primim salarii mai mici, din care evident vom plati constiinciosi impozite mai mari, taxe duble, cosul zilnic care va creste incet si sigur…   nu ne vom plange decat de forma, prea putini si prea incet ca sa se VADA, ca sa le PESE sau ca sa CONTEZE…

in fond, nu mai departe de anul trecut, in urma unor proteste similare, Guvernul Boc a cazut! (regele a murit… traiasca regele… )   …  pentru ca peste nu mult timp, a fost numit un nou premier!      care era – CULMEA !!! – tot FOSTUL premier…       rasul/ plansul natiunii…    

si asta nu a fost nimic, pentru ca dupa ce mare parte din banii imprumutati de la FMI au fost cheltuiti pe campanii electorale (ca doar treaba de calitate nu se poate face pe bani putini), alegerile au avut un rezultat surprinzator pentru mine, adica intr-adevar lumea s-a dovedit MULTUMITA si a dat un nou vot de incredere care ne-a adus iata unde…

si daca la sfarsitul anului nu mai erau bani de salarii n-a fost mare bai…     s-a rezolvat, nu-i asa, prin sacrificii mici din partea noastra: fiecare functionar a solicitat zile fara plata!

sa traiasca bine ei, cat despre noi… vai de curul nostru!

nu pot spune decat ca, din pacate, suntem unde suntem pentru ca meritam, pentru ca nu stim sa ne unim si sa ne sustinem cauza decat cand e poate prea tarziu!

mamaliga explodeaza greu, si asta e marele nostru dezavantaj, ca ne cam place !

Sirena sau balena?!

postez ceva ce am primit pe mail… ceva ce este fix pe gustul meu si pentru ca tot n-am avut timp sa-i ‘pieptan’ propriile mele ganduri… si sa le astern pe hartie… ma folosesc de acest text… scuze autorului, sper sa nu se supere!

Acum câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria:
“În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balena?”

 

… o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează [  ] a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om.Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: “femeie sau peşte?”.

Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Nu au viata sexuala, pentru că-i omoara pe bărbaţii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii.

Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.

PS:

In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câştigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte.

De astăzi, când o sa ma uit la fundul meu în oglindă, o sa ma gândesc:”Dumnezeule, ce inteligenta sunt … ”

“Dragă domnilor/ doamnelor:

 

Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.

despre Familie

Despre casatorie…

ieri citeam o postare care era contra casatoriei de scurta durata… mai precis, contra acelor cupluri care se grabesc sa spuna DA si apoi se trezesc direct din luna de miere in … sala de tribunal!

spun de la inceput… eu sunt PENTRU casatorie! si cred din tot sufletul ca o casatorie inseamna ca 2 oameni decid sa formeze o FAMILIE. e un pas care cred eu ca te indreapta pe un drum IMPREUNA, un drum care inseamna si bune si rele, un drum pe care nu-i intotdeuna usor de mers. poate de unul singur ai reusi sa ocolesti mai usor obstacolele, dar trebuie sa ‘tii aproape’ de cel cu care-ai pornit la drum… si poate ai de carat si bagaje…

imi amintesc, atunci cand am luat hotararea, am facut-o din varii motive, evident in primul rand pentru ca ne iubeam.  la fel de mult imi doream sa fiu mireasa! nu a fost ceva pripit, n-a fost rezultatul unei povesti de dragoste fulgeratoare… iubirea noastra a ‘crescut’ odata cu noi, si-a luat bacalaureatul si a facut facultatea… a schimbat joburi si a zugravit apartamente… a inflorit langa minunile noastre nazdravane

aud despre cupluri care n-au revenit bine din luna de miere ca au si pus-o de divortz… de ce te ma obosesti sa te casatoresti atunci? nu esti dispus sa mergi pe drumul ales nici macar cat sa depasesti prima criza?!

oare ce face o casnicie sa dureze?! oare ce tine o FAMILIE impreuna, la bine si la rau?

buncii mei au fost casatoriti 50 de ani. cate cupluri din ziua de azi ating macar jumatate din aceasta cifra? ei mi-au fost exemplu pentru cum ‘merge’ o casatorie. se iubeau; nu puteau sa stea unul departe de altul; altfel, se certau aproape zilnic… 50 de ani impreuna inseamna nu ca ar fi fost mereu pe aceeasi lungime de unda, ci doar ca au inteles ca e nevoie de amandoi si de eforturi sustinute ca sa mentina motorul in miscare!

sa fim seriosi, eu una zau ca nu cred in familii care spun ca sunt in total acord unul cu altul, in fiecare clipa a existentei lor! iei un EL si o EA care au crescut fiecare in ‘cuibul lui’, cu principiile si regulile stabilite in ACEA familie… se intalnesc, le zboara fluturashi prin stomac si gata, se formeaza o noua familie. eee… acu-i acum! sa te tzii discutii si argumentari… viata nu-i ca-n filme…

demult am auzit o vorba… pe care ma straduiesc sa o aplic ca regula in viata mea: sa nu te culci niciodata suparat/a pe sotul tau! asa ca incerc sa depasesc criza cu o imbratisare si-un pupic… sigur ca noaptea e sfetnic bun, si daca criza e serioasa… mai e si maine o zi!

dar cand ne-am certat ca au ramas firmituri pe masa (ca EL era prea obosit sa le stearga) sau ca pierzi timpul la TVeu in loc sa intinzi odata rufele… astea nu-s motive asupra carora merita sa cugeti o noapte intreaga

cat de bine te simti in casnicia ta, cat de mult reusesti s-o faci sa dureze, cred ca nu depinde decat de cat de tolerant/a reusesti sa fii cu cel/cea de langa tine. din pacate insa, in ziua de azi prea putini reusim sa fim asa…

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

… cam asa cum scrie in titlul blogului, imi caut ideile sa le astern pe monitor si nu prea le gasesc… sunt amestecate… incerc sa le culeg, sa le pun in ordine! sau mai bine nu?!

ieri citeam aiurea prin Blogosfera (ce cuvant ciudat haha! )

si am gasit util sa-mi fac si eu un Blog. aici pot scrie orice vreau, oricand am timp … la o adica, pot discuta cu cineva care ma citeste si are ceva de comentat.

cam atat in introducere… mai cotrobai un pic printre ganduri si revin!